13 Martie 2013

Este una din cele mai importante boli ale graului , cunoscuta din cele mai vechi timpuri in toate tarile cultivatoare de grau. In Romania malura graului era raspandita pe intreaga suprafata a tarii si pricinuia an de an pagube insemnate. Agentul patogen. Desi simptomele sunt aceleasi, malura este produsa de patru specii ale genului Tilletia , care se deosebesc intre ele prin caractere morfologice , biometrice , fiziologice si prin aria de raspandire geografica.

In cadrul aceleiasi specii de Tilletia , virulent si agresivitatea difera de la o rasa fiziologica la alta. Cand conditiile de umiditate si temperature sunt optime , clamidosporii aflati in sol sau pe suprafata boabelor germineaza in cateva zile (3 -12 zile, in functie de specie) , dand nastere unui promiceliu incolor , scurt , neramificat si neseptat cu mai multi nuclei.

La varful promiceliului se formeaza 4-12 basidiospori alungiti , filamentosi curbati , unicelulari . Basidiosporii se unesc in perechi printr-o punter transversal ( in forma de H) , prin care continutul unuia se varsa in celalalt. Basidiosporul binucleat poate da nastere direct la un filament de infectiune sau poate da nastere la sporediole ( sporedii secundare) care germinand , dau nastere la filament , ce infecteaza prin coleoptil sau leziuni plantuta de grau ( infectiune germinala) .

Plantele infectate se caracterizeaza printr-o infratire abundenta , dar devin slabite si mai sensibile la actiunea altor agenti patogeni. Miceliul ciupercii creste paralel cu planta , in interiorul ei , iar cand planta inspica trece prin rahisul spicului , prin axul spiculetului , prin pedunculul floral , in floare si se localizeaza in ovar intre pericarp si tegument.

Cand miceliul patrunde in ovar , se ramifica abundent , formand o masa albicioasa apoi se fragmenteaza in cellule binucleate , uninucleate , care se umfla din loc in loc , luand un aspect perlat.

Din fiecare umflatura ia nastere clamidospor , la inceput opalescent , apoi de culoare din ce in ce mai inchisa , devenind brun. Prin punerea in libertate a clamidosporilor se perpetueaza infectiunea.

Infectiunea si dezvoltarea malurei este favorizata de :

a)Numarul sporilor aflati in sol si pe boabe. Spre a avea loc infectiunea cu malura a plantelor de grau , trebuie sa se gaseasca in sol , o cantitate mare de clamidospori.

b)Rezistenta soiurilor. Malura ataca toate soiurile speciilor de grau cultivate. Soiurile speciilor T. vulgare , T. compactum sunt mai sensibile decat speciile T. durum , T. polonicum , T. turgidum , T. dicoccum, T. monococcum.

c) Temperatura solului. Temperature optima pentru germinatia clamidosporilor este de 16-20 grade Celsius; minima 5 grade Celsius si maxima 22-29 grade Celsius .

d) Umiditate. Acest factor este mai putin important pentru infectiuni. Umiditatea potrivita de 40% , favorizeaza infectiunea. 

Simptome. Boala se manifesta in camp , punandu-se in evident la cateva zile dupa inflorit. Privit un lan de grau in aceasta perioada, rpintre plantele sanatoase cu spicul putin inclinat de culoare verde galbui , ici colo se observa plantele bolnave, care se cunosc dupa paiul mai scurt cu circa 30-40 % decat cele sanatoase , cu spicele indreptate in sus ( neaplecate) si de culoare caracteristica verde albastruie.

La spicele malurate , boabele sunt mult mai dezvoltate si au culoarea verde- albastra intensa. Boabele se strivesc usor lasand sa se vada in interiorul lor un praf negricios cu miros puternic , caracteristic ,de peste stricat ( trimetilamina). Acest praf reprezinta sporii malurei.

Spicele bolnave sunt mai late , mai rasfirate , avand un aspect zburlit , cu glumele si paleele rasfirate si cu boabele evidente. Aristele sunt mai scurte si fiind foarte fragile se rup usor. Plantele bolnave sunt erecte si rigide frangandu-se usor. Fratii in majoritatea lor sunt malurati.

Boabele malurate sunt de obicei brun negricioase , uneori galbene , mai scurte si mai umflate , rotunjite , cu santul central mai putin pronuntat decat la boabele sanatoase.

Simptomele asemanatoare , la spice si boabe sunt cauzate si de nematodul Tylenchus tritici Steinb.

Combatere. Impotriva malurei se lupta prin :

Masuri fizice si agrotehnice. Acestea fac parte din ansamblul masurilor preventive de combatere. Ele impiedica raspandirea sporilor si micsoreaza posibilitatile de infectiune. In acest sens se recomanda:

-curatirea batozelor si semanatoarelor inainte de treerat si semanat;

-treieratul grinelor provenite din lanurile sanatoase inaintea celor provenite din lanuri bolnave de malura;

-amplasarea ariei de treierat cat mai departe de solele destinate a fi insamintate cu grau;

-folosirea soiurilor rezistente la malura , cu conditiunea ca ele sa fie rezistente si la rugini;

-folosirea unui asolemt de cel putin 3 ani in caz de infectii puternice;

Mijloace chimice. Sunt cele mai sigure mijloace de combatere a malurei. Combaterea se face prin tratarea pe cale umeda sau uscata, a semintelor inainte de semanat. Tratarea semintelor pe cale uscata , fiind mai usoara si mai rapida, este metoda cea mai des folosita in practica.

Dezinfectarea semintelor pe cale uscata se face in aparate special folosind in general la 100 kg de samanta 100-200 g dintr-o substanta antimalurica. Dezinfectarea semintelor pe cale uscata da rezultate satisfacatoare , cand umezeala este in cantitate suficienta pentru activarea pulberilor antimalurice.

Tratarea semintelor pe cale uscata , are avantajul ca poate fi executata cu 2-3 luni inaintea semanatului , pastrandu-se in saci curati.

Tratarea pe cale umeda, se executa cu sulfat de cupru 1 % formalina 40% in conc. de 0,3% sau cu produse organomercurice , prin cufundare sau stropire.

Tratamentele pe cale umeda sunt mai eficace in anii si regiunile secetoase , decat tratamentele pe cale uscata. La insamantare , se va avea in vedere ca samanta sa fie bine uscata , mai ales cand este seceta.